Zece filme românești de văzut într-o viață

Zece filme românești de văzut într-o viață

Cu ocazia lansării lui Corneliu Porumboiu, luna trecută, am vrut să privim din nou noul val românesc, a cărui apariție este unul dintre cele mai interesante episoade cinematografice din ultimii ani.

După cum știm, cinematografia românească, ca și poporul său, se întoarce de departe. Dictatura lui Ceaușescu a afectat și industria cinematografică: sub regimul comunist, în timp ce producțiile au primit finanțare publică, trebuiau să respecte criterii ideologice, pedagogice și de propagandă foarte stricte, standardizate.

#10 – 6.9 pe Scara Richter

La 25 decembrie 1989, Ceaușescu a căzut, condamnat la moarte – și soția sa Elena – pentru genocid; executarea lor în zadar a fost difuzată în direct la televiziunea românească. Ajutorul de stat pentru producția de film a scăzut brusc, iar producția a devenit aproape inexistentă pentru un deceniu mare din cauza lipsei de resurse financiare. Revigorarea cinematografiei românești este posibilă datorită coproducțiilor cu alte țări europene și dorinței tinerilor cineaști de a răsturna masa și de a rupe legile vechi și nedrepte.

#9 – Pistruiatul

Prin prisma comediei sau dramei, întotdeauna pe un buget, filmele noului val românesc oferă viziuni ale acestei perioade întunecate, adesea colorate cu umor negru. Ei desenează un portret drăguț și binevoitor al imperfecțiunilor umane ; glume tragice, comedii fataliste, propun un cinematograf social, care pune la îndoială trecutul, istoria țării lor și a poporului lor.

#9 – Pistruiatul

#8 – Eu când vreau să fluier, fluier

Producătorii în cauză au fost influențați de regizorii generației anterioare: în primul rând, Lucian Pintilie, care a murit în 2018, directorul Le Chêne, o vară de neuitat sau prea târziu. Mai presus de toate, toți au primit o învățătură care le face – pentru cei mai buni dintre ei, în orice caz – mari formaliști, în ciuda uneori apariții.

#7 – Moartea Domnului Lăzărescu

Cătălin Mitulescu, unul dintre directorii mișcării, a explicat în 2007 pentru L’express: “această dictatură a fost teribilă, absurdă. Oamenii erau săraci, se temeau. Am experimentat o astfel de suferință pe care trebuie să o explicăm. Dar pentru că a fost timpul copilăriei noastre, se poate experimenta și o anumită nostalgie.

#7 – Moartea Domnului Lăzărescu

#6 – Păcală

Nu scapi de ea aşa.”Această afirmație definește în parte noul val românesc: nevoia de a pune cuvinte (și imagini) pe o traumă trecută ale cărei consecințe sunt încă greu resimțite, dar în același timp o dorință aprigă de a-și infuza lucrările cu un umor inteligent, luminat și spiritual. Ne atașăm de personaje și de filmele în sine.

Lasă un comentariu